Povestea prințesei Rămăsiță

Într-o vreme foarte îndepărtată, pe Tărâmul Dulciurilor, exista un orăsel numit Alunuca, în care toate soiurile de nuci și alune trăiau fericite în căsuțele lor mici si colorate.

Ocupația de bază în orașul Alunuca era producerea diferitelor soiuri de lapte. Aici puteai găsi de la lapte de migdale, până la lapte de nuci caju, ori de alune de pădure. Laptele reprezenta una dintre cele mai mari bogății ale orășelului, acesta realizându-se cu iubire, fiind depozitat în cele mai frumoase sticle și transportat cu cea mai mare atenție.

Din pacate, nu toată lumea din Alunuca era fericită…

După ce laptele era făcut, acesta trebuia să treacă printr-o sită, în urma lui strangându-se niște rămășițe.

Rămășițele erau niște fetișe frumoase cu părul blond ori șaten, îmbrăcate în rochițe alb-maronii, ce purtau parfumuri frumoase cu iz de migdale și alune.

Fiecare locuitor al orașului avea un scop și reprezenta o parte importantă în realizarea laptelui și a diferitelor dulciuri. Fiecare locuitor în afară de ele… de rămășițe. Conducerea din Alunuca le-a pus pe rămășițe să spele oalele și sticlele goale de lapte, să măture bucătăriile și sa ștearga mesele, neavând voie să se implice în producția dulciurilor.

Într-o noapte, una dintre rămășițe s-a plictisit să tot plângă în patul ei de pandișpan și să își tot pună întrebări legate de viața ei, uitându-se la luna de vanilie. Așa că, încet, fără să facă vreun zgomot, își împachetă câteva rochițe, ceva de mâncare, se furișă din cameră și iesi tiptil pe poarta Căminului Rămășițelor.

Pe drum, Rămășița culese niște flori dintr-o grădină pentru a le mai mirosi din când în când. Îi plăceau foarte mult florile, stelele, luna și inimioarele. Atunci când mai rămânea singură în vreo bucătărie ca să facă ordine, fetița noastră se apuca să deseneze diferite forme în făina rămasă pe mese, după care, stătea minute în șir uitându-se la ele și zâmbind.

20150402_120112

La un moment dat, auzi niște pasi în spatele ei. Când se întoarse, Rămășița îl văzu pe Chec, câinele mic și creș al uneia dintre vecine. Chec se pare că o urmarea inca de la ieșirea din Cămin.

  • Chec, ce faci aici? Întoarce-te imediat acasă! îi spuse Rămășița în șoaptă.
  • Nu mă întorc acasă! M-am plictisit să tot stau în curte! Nu se întâmplă nimic nou niciodată, așa că, vin cu tine… ii spuse Chec hotarat.
  • Nici măcar nu știi unde merg, de ce ai vrea să vii cu mine? În plus, vecina o să se sperie mâine dimineață când va vedea ca nu mai ești în curte.
  • Nu o să se sperie, ea știe că mai plec prin împrejurimi să mai ascund oase. Așa mai facem noi, cățeii din cand in cand. Cât despre destinația ta, o cunosc foaaarte bine pentru că te-am auzit șoptindu-le florilor… le-ai spus că megi pe Tărâmul Dulciurilor, direct la palatul Reginei Desert!
  • Și? Ai curaj să vii cu mine? îl intrebă Rămășița.
  • Da! Bineînțeles! îi spuse Chec si o luă inaintea ei.

Plecară amândoi pe potecile înguste. Trecură prin Pădurea de Bezea, apoi prin Pădurea de Înghețată, unde Rămășița îl înfășură pe Chec într-una dintre rochițele ei, fiind cel mai rece loc din întreg tărămul.

Abia după trei zile și după un drum lung, cei doi ajunseră la Palatul Reginei Desert. Paznicii palatului i-au condus pe cei doi până la intrare, unde au întins covorul de ciocolată și le-au făcut semn să pășească pe el până la tronul reginei.

Ajunsă în fața tronului, Rămășiță facu niște ochi mari si nu mai putu sa spună nimic de uimire. Regina Desert avea cea mai frumoasă rochie pe care fetița o văzuse vreodată. De la brâu în jos, rochia pleca spre podea în valuri de marțipan, corsetul era parcă făcut din spumă de fructe de padure, iar mânecile lungi și vaporoase păreau glazurate.

  • Care este numele tau, fetiță frumoasă?
  • Rămășiță mă numesc, iar el este Chec, câinele vecinei mele.Chec începu să dea din coadă și să facă trei piruete pentru a o impresiona pe regină. Aceasta zâmbi și îi oferi cățelului un biscuite în formă de os.
  • Cu ce aș putea să vă ajut, suflete frumoase? îi întrebă regina, cu o voce caldă.
  • Eu vin din orasul Alunuca, unde mai sunt sute, poate mii de fetițe ca mine… toate rămășițele laptelui. Suntem singurele care nu avem niciun rol în realizarea dulciurilor. De regulă, ne ocupăm cu ordinea prin bucătării, ceea ce este foarte frumos, dar ne dorim mai mult de atât.
  • Și care ți-ar fi dorințele, copilă?
  • Regină, noi, rămășițele, avem o textură fină, suntem ușor de modelat,În plus, parfumul nostru e de neegalat. Sunt sigură că am putea fi niște deserturi minunate,

    Pe farfuriile copiilor, frumos așezate!

    Azi aș putea fi o stea cu aromă de măr ori de pară,

    Iar mâine o inimă aburindă cu miros de scorțișoară!

    Lângă laptele ori ceaiul de seară aș fi tocmai bună,

    În forma de floare sau chiar semilună!

Împresionată până la lacrimi de versurile fetișei și de tristețea din ochii ei, Regina Desert spuse:

  • Fetită frumoasă, ești o minune și mă bucur ca faci parte din acest tărâm! De azi te vei numi Prințesa Rămășiță, iar tu, împreună cu toate surorile tale veșiț deveni cei mai buni și cautați biscuiți, în cele mai frumoase forme!

2015-04-02_01

Chec începu să se-nvartă pe loc și să latre de bucurie, în timp ce Regina Desert îi puse pe cap fetiței, o coroniță din spumă de lapte, iar în traistă îi puse niște mere coapte în sos de caramel și câteva brioșe pentru a avea de mâncare pe drum.

Prințesa Rămășiță îi multumi Reginei și plecă emoționată spre casă.

Ajunsă în orașul ei, Prințesa Rămășiță rămase uimita când își văzu vecinii, prietenii, dar și o mulțime de necunoscuți care o asteptau cu aplauze, cu brațele deschise și cu felicitări.

Regina Desert anunțase deja conducerea din Alunuca faptul că fetița devenise Prințesa Rămășiță, iar ea împreună cu toate rămășițele, aveau să devină cei mai buni și sănătoși biscuiți ai întregului tărâm.

Producția biscuiților a început chiar de a doua zi, iar Prințesa nu-și mai încăpea în piele de fericire.

Bucătăresele au început de îndată să frământe rămășițele, să le stropească cu cele mai parfumate condimente și să le coacă în cuptoarele magice!

20150402_115656

Rețetă biscuiți – Prințesa Rămășița

Ingrediente:

– rămășițele de la laptele de migdale sau alune (stoarse foarte bine)

– scorțișoară

– o banană sau un avocado (pot fi ambele)

– sirop de agave (după gust)

– fulgi de ovaz sau/și făina fără gluten pentru a lega compoziția

Mod de preparare:

1. Se amestecă bine toate ingredientele. Țineți minte că puteți adăuga orice altceva vă place: stafide, vanilie, cacao ori alte fructe (nu zemoase pentru a nu inmuia și mai tare compoziția)

2. Cand devine cât de cât fermă, compoziția se întinde pe masă, pe care am presărat în prealabil foarte puțină făină, și se fac diferite forme.

3. Formele se pun într-o tavă acoperită cu hârtie de copt și se dau la cuptor pentri o oră, o oră și jumătate, poate chiar două, la foc foarte mic. Îi lăsăm să se facă lent. În tot acest timp, îi mai întoarcem de pe o parte pe alta. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s